Astazi voi scrie despre primul moment care mi-a marcat trecutul,
prezentul, viitorul si mi-a format personalitatea, mi-a oferit
oportunitati si cu siguranta a dat un alt sens si directie vietii mele.
Nu, nu exagerez – sunt absolut convins ca viata mea fara calculator ar fi fost cu totul si cu totul altfel.
Asadar primul, si probabil cel mai important moment crucial a fost cand and am vazut pentru prima data un computer,
era un chef in cantina liceului iar muzica a fost pusa de pe un
computer – a fost dragoste la prima vedere si pur si simplu am fost
uimit de ceea ce putea face acea fantastica masinarie. Apoi am aflat ca
poate face mult peste imaginatia mea de atunci, iar acum cred ca poate face aproape orice, chiar si de mancare, daca platesti
(comanda online, cu livrare acasa). Am fost atat de marcat ce acea
cutie magica inca am creat instant o obsestie, si fara sa stiu prea bine
cu ce se mananca aceasta cutie magica mi-am pus in cap familia si
profesorii insa eu tineam una si buna: “In liceu vreau sa studiez informatica“.
Degeaba s-a chinuit domna Parvu, profesoara mea de matematica sa-mi
explice mie si parintilor mei ca informatica inseamna si multa
matematica (cu care eu eram cam paralel), degeaba s-au chinuit parintii
sa ma faca sa iau in calcul si alte variante eu visam, mancam si
respiram calculator. Pana la urma au cedat ambitiei mele si apoi
parintii chiar mai sustinut promitandu-mi ca-mi vor cumpara calculator
daca asta imi doresc si daca intru la informatica. Evident am intrat in
clasa de informatica intensiv si astfel mi-am indeplinit primul vis
(si de abia incepeam sa visez): am avut primul meu calculator, un
Pentium 1 la 100Mhz, cu hard-disk de 323 MB, 8 MB ram, si placa video de
512kb, cu windows 95 (uauuuuu, ce-a mai evoluat tehnologia in ultimii
11 ani). Si asa a inceput cel mai important si mai marcant capitol din
viata mea, nopti pierdute, zile intregi in care uitam sa mananc din
cauza calculatorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu