Asadar primul, si probabil cel mai important moment crucial a fost cand and am vazut pentru prima data un computer, era un chef in cantina liceului iar muzica a fost pusa de pe un computer – a fost dragoste la prima vedere si pur si simplu am fost uimit de ceea ce putea face acea fantastica masinarie. Apoi am aflat ca poate face mult peste imaginatia mea de atunci, iar acum cred ca poate face aproape orice, chiar si de mancare, daca platesti (comanda online, cu livrare acasa). Am fost atat de marcat ce acea cutie magica inca am creat instant o obsestie, si fara sa stiu prea bine cu ce se mananca aceasta cutie magica mi-am pus in cap familia si profesorii insa eu tineam una si buna: “In liceu vreau sa studiez informatica“. Degeaba s-a chinuit domna Parvu, profesoara mea de matematica sa-mi explice mie si parintilor mei ca informatica inseamna si multa matematica (cu care eu eram cam paralel), degeaba s-au chinuit parintii sa ma faca sa iau in calcul si alte variante eu visam, mancam si respiram calculator. Pana la urma au cedat ambitiei mele si apoi parintii chiar mai sustinut promitandu-mi ca-mi vor cumpara calculator daca asta imi doresc si daca intru la informatica. Evident am intrat in clasa de informatica intensiv si astfel mi-am indeplinit primul vis (si de abia incepeam sa visez): am avut primul meu calculator, un Pentium 1 la 100Mhz, cu hard-disk de 323 MB, 8 MB ram, si placa video de 512kb, cu windows 95 (uauuuuu, ce-a mai evoluat tehnologia in ultimii 11 ani). Si asa a inceput cel mai important si mai marcant capitol din viata mea, nopti pierdute, zile intregi in care uitam sa mananc din cauza calculatorului.
